Desi constiinta civica mi-a dictat si mie, nu doar lui Gramo, sa ma duc sa votez, din cateva motive mai mult sau mai putin independente de mine nu am mai reusit. Nu pentru ca ar fi o metoda de protest, ci pentru ca asa s-a intamplat. Am vrut sa votez pentru ca asta cred ca trebuie sa faca oricine se gandeste la viitorul sau intr-o tara in care i se permite asta. Chiar daca posibilitatile sunt limitate, pana la urma ceva bun a iesit: nu avem png si prm in europarlament. Dar pana la urma n-am mai reusit.
La Bruxelles, unde ma regasesc, ambasada e undeva prin Uccle si timpul este foarte pretios. Sa ajung acolo ar fi insemnat cateva ore pierdute.
Habar n-aveam cum sa ajung acolo, dar cu sprijinul Google maps si al intrebarilor as fi ajuns desigur, dar spre seara cheful de votare disparuse aproapre complet. In plus, nu reusisem sa-mi conving verisorii sa iasa din casa pe motiv de constiinta civica. Asa ca a aparut motivul hotarator:
La Toison d’Or, un fel de multiplex, aparuse Tinerete fara batranete a lui Coppola si logic, ne-am dus sa-l vedem si sa ne bucuram de cateva scene cu Piatra-Neamt. Pretul cam piperat s-a meritat pentru ca m-am simtit foarte bine. Un film cu Tim Roth in rolul principal si multi actori romani, inclusiv regretatul Adrian Pintea, construit in stil holywwodian dar care este presarat cu scene in care actorii romani au momentele lor de magie. Nu stiu daca in tara m-as fi simtit la fel, dar aici mi-a facut o mare placere sa-l vad… intre timp, uitasem de votare.
tech writing, but mostly anything else 
Of. Mai bine ca nu te-ai dus. Mie mi-au rapit duouazeci de minute din timp! Douazeci de minute, in conditiile in care sectia de votare era la parterul cladirii in care locuiesc si mie nu mi-a luat decat zece secunde (in total, cu tot cu trasul perdelutelor) sa pun 2 stampile. Dar mi-am spus ca au murit oameni la Revolutie ca sa completeze ei hartoage si sa pun eu stampila aia…Eu, si altii, bineinteles.