Stilla Ro Och Nära (text si muzica: Åsa Jinder. interpretare: Magnus Carlsson)

In weekend, am facut o mica excursie in Laeken, Bruxelles la pavilionul chinezesc si turnul japonez. Si daca tot am fost acolo, am facut si cateva poze. Majoritatea nereusite asa ca o sa le postez pe cele mai putin nereusite. Cele doua muzee sunt in apropiere de Atomium si sunt o prezenta exotica in turul orasului.

Cand am vazut clipul de la Zoso, m-am gandit ca a fost o intamplare. Din pacate, am incercat si eu un comentariu la un text marcat cu publicitate si nu am avut mai mult noroc. Ce ii reprosam in comentariul meu era faptul ca Radio ZU nu are cum sa fie lider pe piata de radio (e vorba doar de titlu) pentru simplu fapt ca piata de radio nu e doar Bucuresti. Desigur, nu e mare branza sa ai un comentariu neaprobat, dar parca e cam aiurea sa transmiti niste informatii cam false chiar si sub forma publicitara. Imaginea e o captura cu textul respectiv.

Publicitate

Poate e un fapt singular, poate nu. Ideea e ca eu astept ca un jurnalist sa ofere credibilitate mai mult decat oricine. Atlfel, presa isi pierde rostul si in momentul cand jurnalistul transmite informatii deformate devine un simplu pion manevrat de alte interese. In cazul lui Tolontan, ma deranjeaza prin prisma faptului ca este printre putinii jurnalisti din Romania care mai ofera ceva credibilitate. E cam obositor sa treci toate articolele prin x filtre de circumspectie pentru semnatarii scriu fara a se raporta la adevar. Poate asta e trendul in acest moment, dar m-am saturat sa ma gandesc ca personajul din Bel-Ami are atatea cópii contemporane. Nu ar fi mai simplu de scris adevarul? Macar in zonele aflate sub patronajul unor oameni care inca mai par credibili.

In legatura cu raportul presedintiei si dezbaterile ce au urmat dupa pe la toc-souri, nu pot sa spun decat ca presa chiar se doreste a patra putere in stat dar in varianta comunista a manipularii. Sunt curios daca ziaristii astia (aici incadrez toti analistii si alti specialisti de genul asta) realizeaza ceea ce fac. Ca pare mai degraba un spectacol de vodevil.

Intr-un articol Zoso se jaluie ca muncim ca sa intretinem pe altii.

Problema e însă că dai de la tine. Toţi dăm. Taxele lu’ peşte se duc pentru a susţine nişte bolnavi ai sistemului. Şomeri. Leneşi. Ţigani. Fătătoare în serie. Oameni care doar folosesc sistemul. Folosesc şoselele, folosesc spitalele (a observat cineva câţi ţigani sunt la orice oră la orice spital?) şi alte bunuri pentru care plătim toţi şi când e să contribuim toţi…ei nu. Ei sunt bolnavi. Ei nu pot munci pentru că trebuie să bea alocaţia copiilor. Nu pot da la sapă, pentru că îi doare. Nu se pot muta, pentru că au trait toată viaţa la oraş şi n-ar fi corect să se ducă naibii altundeva dacă nu pot plăti întreţinerea la oraş. Şi nici statul nu vrea să scape de ei. Îi ţine în viaţă, cu cupoane, reduceri, rabaturi ş alte mizerii. Şi le bagă pe gât impozite duble celor care sunt destul de tineri şi fraieri să muncească.

Atitudinea sa se incadreaza in categoria mioritic-colectiv descrisa in articolul lui Dragos Bucurenci. In alt articol de Dan Selaru se ofera o solutie democratica si anume votul.

În concluzie, pentru ca democraţia să funcţioneze matematic avem nevoie de cetăţeni corect informaţi, educaţi, independenţi economic şi cu spirit civic. Şi care să participe cât mai mulţi la vot. Această ultimă cerinţă e cea mai puţin importantă. Nu contează că vin la vot 1 milion sau 10 milioane dacă primele premise (educaţie, informaţie…) sunt îndeplinite.

Insa un vot nu iti garanteza nimic dupa cum observa Dan Selaru in acelasi articol:

Mai este necesară întrebarea corectă. Votez persoana X pentru că e mai bine pentru mine sau pentru că e mai bine pentru ţară? Şi aici putem observa că o ţară de dependenţi economic alege nu spre binele ţării ci spre binele personal. Nu totdeauna răspunsurile coincid. Şi nu totdeauna binele personal al majorităţii e similar cu binele naţiunii ca întreg.

Deci, dupa cum observa si Gabriela in a sa Oda evazionismului, mai e nevoie de ceva: educatia civica si responsabilitatea fata de societate pentru ca acum fiecare se orienteaza dupa un profit individual si nu unul colectiv.

Suntem comozi. Solutiile cele mai facile ne sunt cele mai la indemana. Angajam zugravi la negru, pentru ca TVA-ul ar urca pretul si nu e in interesul nostru. Ne reparam masina in spatele blocului, la un vecin, pe care-l platim mai putin ca la service, nu ne deranjeaza ca nu primim bonul cand cumparam ceva si cand coboram din microbuz lasam biletul soferului, sa-l mai vanda o data, intr-un gest de marinimie. Am salvat niste banutzi, am lasat si pe altii sa traiasca… Iar cand iesim din casa incepem sa injuram ca sunt gropi in trotuar, ca la scoala copiilor li se cer taxe ca n-ajung banii nici de creta, ca iluminatul lasa de dorit sau ca la spital nu sunt medici suficienti.

In concluzie nici minoritatile, nici pensionarii, nici asistatii social, nici pensionarii si nici alte categorii sociale nu sunt vinovate ca noi nu avem autostrazi ca la vecinii din vest, spitale curate si in care te duci sa te faci bine, soferi politicosi si politicieni onesti, orase sigure si nepoluate, educatie de calitate si bun simt. Vinovat sunt doar eu.

L.E. Un eurobarometru realizat pentru a afla cauzele absenteismului la alegere europene arata ca romanii se simt cel mai putin atasati de tara lor, dar cei care au votat au facut-o din datoria de cetatean. Informatia e preluata din Cotidianul si ca de obicei in ultima vreme, ce am citit in subtitlu nu am mai regasit in articol. E o regula sau e pentru captarea atentiei?

Ziua nationala a Belgiei la Bruxelles a avut parte pana la orele dupa-amiezii de soare. Si de multa caldura. Si de multe activitati in special pentru copii. Poze de telefon, deci calitate joasa.