Posts Tagged ‘Romania’

Intr-un articol Zoso se jaluie ca muncim ca sa intretinem pe altii.

Problema e însă că dai de la tine. Toţi dăm. Taxele lu’ peşte se duc pentru a susţine nişte bolnavi ai sistemului. Şomeri. Leneşi. Ţigani. Fătătoare în serie. Oameni care doar folosesc sistemul. Folosesc şoselele, folosesc spitalele (a observat cineva câţi ţigani sunt la orice oră la orice spital?) şi alte bunuri pentru care plătim toţi şi când e să contribuim toţi…ei nu. Ei sunt bolnavi. Ei nu pot munci pentru că trebuie să bea alocaţia copiilor. Nu pot da la sapă, pentru că îi doare. Nu se pot muta, pentru că au trait toată viaţa la oraş şi n-ar fi corect să se ducă naibii altundeva dacă nu pot plăti întreţinerea la oraş. Şi nici statul nu vrea să scape de ei. Îi ţine în viaţă, cu cupoane, reduceri, rabaturi ş alte mizerii. Şi le bagă pe gât impozite duble celor care sunt destul de tineri şi fraieri să muncească.

Atitudinea sa se incadreaza in categoria mioritic-colectiv descrisa in articolul lui Dragos Bucurenci. In alt articol de Dan Selaru se ofera o solutie democratica si anume votul.

În concluzie, pentru ca democraţia să funcţioneze matematic avem nevoie de cetăţeni corect informaţi, educaţi, independenţi economic şi cu spirit civic. Şi care să participe cât mai mulţi la vot. Această ultimă cerinţă e cea mai puţin importantă. Nu contează că vin la vot 1 milion sau 10 milioane dacă primele premise (educaţie, informaţie…) sunt îndeplinite.

Insa un vot nu iti garanteza nimic dupa cum observa Dan Selaru in acelasi articol:

Mai este necesară întrebarea corectă. Votez persoana X pentru că e mai bine pentru mine sau pentru că e mai bine pentru ţară? Şi aici putem observa că o ţară de dependenţi economic alege nu spre binele ţării ci spre binele personal. Nu totdeauna răspunsurile coincid. Şi nu totdeauna binele personal al majorităţii e similar cu binele naţiunii ca întreg.

Deci, dupa cum observa si Gabriela in a sa Oda evazionismului, mai e nevoie de ceva: educatia civica si responsabilitatea fata de societate pentru ca acum fiecare se orienteaza dupa un profit individual si nu unul colectiv.

Suntem comozi. Solutiile cele mai facile ne sunt cele mai la indemana. Angajam zugravi la negru, pentru ca TVA-ul ar urca pretul si nu e in interesul nostru. Ne reparam masina in spatele blocului, la un vecin, pe care-l platim mai putin ca la service, nu ne deranjeaza ca nu primim bonul cand cumparam ceva si cand coboram din microbuz lasam biletul soferului, sa-l mai vanda o data, intr-un gest de marinimie. Am salvat niste banutzi, am lasat si pe altii sa traiasca… Iar cand iesim din casa incepem sa injuram ca sunt gropi in trotuar, ca la scoala copiilor li se cer taxe ca n-ajung banii nici de creta, ca iluminatul lasa de dorit sau ca la spital nu sunt medici suficienti.

In concluzie nici minoritatile, nici pensionarii, nici asistatii social, nici pensionarii si nici alte categorii sociale nu sunt vinovate ca noi nu avem autostrazi ca la vecinii din vest, spitale curate si in care te duci sa te faci bine, soferi politicosi si politicieni onesti, orase sigure si nepoluate, educatie de calitate si bun simt. Vinovat sunt doar eu.

L.E. Un eurobarometru realizat pentru a afla cauzele absenteismului la alegere europene arata ca romanii se simt cel mai putin atasati de tara lor, dar cei care au votat au facut-o din datoria de cetatean. Informatia e preluata din Cotidianul si ca de obicei in ultima vreme, ce am citit in subtitlu nu am mai regasit in articol. E o regula sau e pentru captarea atentiei?

Ca sa lucrezi la Comisie, ai in principiu doua posibilitati: te prezinti la un concurs organizat de EPSO, il iei, ajungi pe o lista de rezerve, dai o serie de interviuri si ajungi functionar sau printr-o companie care te recruteaza ca consultant si care va scoate multi bani din tine dar si tu – asta depinde ce asteptari ai -. Despre a doua posibilitatea vroiam sa va vorbesc.

Fara sa intru prea mult in detalii, sunt o serie de joburi care apar pe lista companiei pentru care lucrez eu. Desigur, mai sunt si alte companii, dar din motive lesne de inteles nu le voi pomeni aici.

In acest moment cauta in mod predilect pe piata romaneasca si bulgara pentru ca candidatii au avantajul de a veni din noile tari intrate in UE. De obicei, sunt joburi de IT, dar au si joburi de technical writer insa cu un background solid in IT.

Daca doriti mai multe informatii, va stau la dispozitie. Posturile pentru Comisie sunt la Bruxelles si Luxemburg. Pana acum, la Bruxelles, vremea e singurul dezavantaj major. sper sa nu apara si altele.

Compania pentru care încă mai lucrez am lucrat va avea în curând două posturi libere de technical writer. Posturile vor fi disponibile la sediul din Iaşi şi acestea vor presupunea realizarea documentaţiei (manuale de utilizare, product descriptions, release notes, etc.) pentru produse software. Şi aşa am ajuns la subiectul de azi al blogului meu: cum să devii technical writer. (Postul meu va lua în considerare doar acel technical writer care va documenta aplicaţii software. În cazul în care va trebui să documenteze echipamente, maşini sau utilaje, formaţia de inginer este esenţială şi postul meu nu prea are aplicabilitate în acest caz.)

Primul pas începe cu studiile şi poate urma două (e posibil să fie mai multe …) căi: calea filologică în care studiul limbii engleze plus orice al oricărei alte limbi de circulaţie internaţională este esenţial (urmând Facultatea de Litere sau Limbi Străine cu specializare în limba engleză) şi calea informatică via Facultatea de Informatică, Matematică, Informatică Economică sau AC. În Iaşi, Universitatea „Al. I.  Cuza” şi „Gh. Asachi” oferă prin facultăţile de profil cursurile de bază pentru un technical writer. Pentru primul caz cunoştinţele de informatică sau o continuare a studiilor pe axa informatică sunt mai mult decât recomandate, cum ar fi de pilda masterul de Lingvistică Computaţională. Cursurile de MS Word, Adobe FrameMaker, Adobe Distiller, aplicaţii de editare/captare imagini (Adobe Photoshop, SnagIt sau oricare alta), aplicaţii de mail şi/sau navigare Internet, Adobe RoboHelp sau MadCap Flare, etc. sunt o altă cărămidă la construcţia de technical writer. Nu ar strica nici MS Excel, MS Powerpoint sau MS Visio. Desigur, că peste toate astea, trebuie să se aşeze capacitatea de înţelegere a conceptelor tehnice din spatele unei aplicaţii şi în funcţie de tipul lor, o înţelegere aprofundată a domeniului în care sunt utilizate şi a modului lor de folosire. 

Dacă se urmează a doua cale, cursurile de engleză şi de writing devin partea de adăugat la cursurile de bază. Cu cât documentaţia de realizat este mai tehnică cu atât este mai preferată o formaţie tehnică uneia filologice. Însă, oricare ar fi formaţia, condiţia principală va fi abilitatea de a învăţa concepte noi şi a le asimila cât mai bine.

Alte calităţi necesare pentru a urma o astfel de carieră sunt abilităţile de comunicare şi interacţionare cu SME (subject matter experts) care pot fi programatori, testeri, product managers, project managers, etc. , capacitatea de reprezentare grafică a conceptelor tehnice şi nu în ultimul rând capaciatea de sinteză a informaţiei esenţiale care trebuie să fie concisă şi completă pentru a fi de maxim ajutor utilizatorului căruia te adresezi…

În România, după cum am mai spus şi în postul despre joburile de technical writer, posibilităţile sunt limitate, ca de altfel şi grilele de salarizare… dar dacă pasiunea va începe să-şi facă loc, există mari şanse să vă bucuraţi de un job destul de extraordinar… cel puţin pentru mine aşa este.

Ca de obicei, vă recomand un articol despre acest subiect care m-a ajutat în scrierea acestui post. E vorba de Five skills every technical writer needs scris de Tom Johnson.

L.E. : Am descoperit un scurt post scris de Technie despre uneltele necesare unui technical writer.