Intr-un articol Zoso se jaluie ca muncim ca sa intretinem pe altii.
Problema e însă că dai de la tine. Toţi dăm. Taxele lu’ peşte se duc pentru a susţine nişte bolnavi ai sistemului. Şomeri. Leneşi. Ţigani. Fătătoare în serie. Oameni care doar folosesc sistemul. Folosesc şoselele, folosesc spitalele (a observat cineva câţi ţigani sunt la orice oră la orice spital?) şi alte bunuri pentru care plătim toţi şi când e să contribuim toţi…ei nu. Ei sunt bolnavi. Ei nu pot munci pentru că trebuie să bea alocaţia copiilor. Nu pot da la sapă, pentru că îi doare. Nu se pot muta, pentru că au trait toată viaţa la oraş şi n-ar fi corect să se ducă naibii altundeva dacă nu pot plăti întreţinerea la oraş. Şi nici statul nu vrea să scape de ei. Îi ţine în viaţă, cu cupoane, reduceri, rabaturi ş alte mizerii. Şi le bagă pe gât impozite duble celor care sunt destul de tineri şi fraieri să muncească.
Atitudinea sa se incadreaza in categoria mioritic-colectiv descrisa in articolul lui Dragos Bucurenci. In alt articol de Dan Selaru se ofera o solutie democratica si anume votul.
În concluzie, pentru ca democraţia să funcţioneze matematic avem nevoie de cetăţeni corect informaţi, educaţi, independenţi economic şi cu spirit civic. Şi care să participe cât mai mulţi la vot. Această ultimă cerinţă e cea mai puţin importantă. Nu contează că vin la vot 1 milion sau 10 milioane dacă primele premise (educaţie, informaţie…) sunt îndeplinite.
Insa un vot nu iti garanteza nimic dupa cum observa Dan Selaru in acelasi articol:
Mai este necesară întrebarea corectă. Votez persoana X pentru că e mai bine pentru mine sau pentru că e mai bine pentru ţară? Şi aici putem observa că o ţară de dependenţi economic alege nu spre binele ţării ci spre binele personal. Nu totdeauna răspunsurile coincid. Şi nu totdeauna binele personal al majorităţii e similar cu binele naţiunii ca întreg.
Deci, dupa cum observa si Gabriela in a sa Oda evazionismului, mai e nevoie de ceva: educatia civica si responsabilitatea fata de societate pentru ca acum fiecare se orienteaza dupa un profit individual si nu unul colectiv.
Suntem comozi. Solutiile cele mai facile ne sunt cele mai la indemana. Angajam zugravi la negru, pentru ca TVA-ul ar urca pretul si nu e in interesul nostru. Ne reparam masina in spatele blocului, la un vecin, pe care-l platim mai putin ca la service, nu ne deranjeaza ca nu primim bonul cand cumparam ceva si cand coboram din microbuz lasam biletul soferului, sa-l mai vanda o data, intr-un gest de marinimie. Am salvat niste banutzi, am lasat si pe altii sa traiasca… Iar cand iesim din casa incepem sa injuram ca sunt gropi in trotuar, ca la scoala copiilor li se cer taxe ca n-ajung banii nici de creta, ca iluminatul lasa de dorit sau ca la spital nu sunt medici suficienti.
In concluzie nici minoritatile, nici pensionarii, nici asistatii social, nici pensionarii si nici alte categorii sociale nu sunt vinovate ca noi nu avem autostrazi ca la vecinii din vest, spitale curate si in care te duci sa te faci bine, soferi politicosi si politicieni onesti, orase sigure si nepoluate, educatie de calitate si bun simt. Vinovat sunt doar eu.
L.E. Un eurobarometru realizat pentru a afla cauzele absenteismului la alegere europene arata ca romanii se simt cel mai putin atasati de tara lor, dar cei care au votat au facut-o din datoria de cetatean. Informatia e preluata din Cotidianul si ca de obicei in ultima vreme, ce am citit in subtitlu nu am mai regasit in articol. E o regula sau e pentru captarea atentiei?
tech writing, but mostly anything else 